Treceți la conținutul principal

Rezumat despre curentele literare

 Umanism          

Mișcare spirituală care stă la baza Renasterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică.

  Reprezentati:

Clasicism

Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

 Reprezentanți:

Iluminism

Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii este o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei.

Reprezentati:

Romantism

Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea înAnglia şi Germania, iar în secolul al XIX-lea în Franţa. S-a extins în toată Europa şiaproape în toate ţările lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism si a afirmat specificul naţional, mai ales în Anglia, Germania, Italia.

Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul,aspiraţia spre originalitate, libertatea formelor, introducerea de noi specii: drama romantică, meditaţia, poemul filozofic, nuvela istorică, inovaţii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei supunându-se genului liric; cultivarea specificului naţional prin istorie, folclor, natură.

Reprezentanti:

  • Victor Hugo
  • Costache Negruzzi
  • Lamartine
  • Mihai Eminescu

Realism

Fixarea denumirii curentului şi teoretizarea sa, începe odată cu declinul romantismului, în anii 1850, deşi din perioada de avânt a romantismului (1830 – 1850) datează câteva scrieri realiste remarcabile, mai cu seamă în literatura franceză.Realismul a pătruns în literatura română odată cu romantismul şi clasicismul, de aceea începuturile realismului românesc sunt marcate de co-prezenţa celorlalte două curente literare.
De aceea realismul românesc a fost mai întâi ancorat în istorie, conform interesului romantic pentru trecut, şi  nu în aspecte sociale contemporane autorului, conform specificului său: descrieri amănunţit-realiste de haine şi obiceiuri culinare în Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi (1840).
Reprezentanti:
Naturalismul este o ramură a realismului, o mișcare literară proeminentă la sfârșitul secolului XIX în Franța și în restul Europei.

Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia credeau că ereditatea unei persoane și mediul decid caracterul acesteia. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecții așa cum sunt ei în realitate, naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității.

Ambele sunt opuse Romantismului, în care subiecții au o simbolistică profundă, sunt idealistici și cu puteri supranaturale. Naturalismul considera că mediul socio-cultural exercită o influență absolut covârșitoare în apariția și dezvoltarea personalității umane. De asemenea studiau elemente umane tarați, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat.

Reprezentanti:

  • Emile Zola,
  • Guy de Maupassant
  • Theodore Dreiser

Traditionalism

Tradiţionalismul este o orientare – din prima jumătate a secolului XX – a literaturii române către folclor, către civilizaţia rurală, către ortodoxie, în tematica operelor literare.Se opune modernismului, în calitatea lui de orientare spre tendinţele noi din arta occidentală.Tradiţionalismul apare drept continuare a direcţiei inaugurate de „Dacia literară” şi continuată de Junimea, în conformitate cu specificul secolului XX.

La inceputul secolului XX se vor impune in literature doua ideologiidiferite ca denumire, dar subordnate traditionalismului:-Semanatorismul (Garabet Ibraileanu)-Poporanismul (Nicolae Iorga)

Reprezentanti:

  • Vasile Voiculescu
  • Lucian Blaga
  • Cezar Petrescu
  • Ion Pilat

Parnasianism
Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului XIX. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo-clasică) la romantism, cultiva expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel)Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare).
Reprezentanti:
  • Ion Pillat
  • Ion Barbu
  • Austin Dobson

Simbolism

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului și parnasianismului, potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat și descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent.Adesea se consideră că poeți ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie.

Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul Le Figaro.

Reprezentanti:

  • Alexandru Macedonski
  • Dimitrie Anghel
  • George Bacovia
  • Ion Minulescu

Modernism

Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 – 1914, când artiștii s-au revoltat împotriva tradițiilor academice și istorice impuse și considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și culminând cu rigiditatea și „osificarea” academismului secolului al 19-lea.

Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și cea postmodernă, pe când alții le văd ca două perioade ale aceleiași ere artistice. Prezentul articol prezintă mișcarea care a început la finele secolului al XIX-lea; pentru arta după anii 1970, vedeți articolul despre postmodernism.

Reprezentanti:

  • Lucian Blaga
  • Tudor Arghezi
  • Ion Barbu
  • Franz Kafka
  • Marcel Proust

Neomodernismul
Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator  postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-omanieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică. Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei „Albatros” editată în 1941 şicondusă de Geo Dumitrescu. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungeşte până prin anii ’60 este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar.
Reprezentanti:
  • Gellu Naum
  • Nichita Stănescu
  • Marin Sorescu

Expresionismul

În literatură,expresionismul este adesea considerat o revoltă împotrivarealismului sau naturalismului, o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale, iar nuo înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor logică.Numeroase opere literare româneşti au intrat în atingere cu expresionismul.Astfel, majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliateacestui curent.

Reprezentanti:

  • Emil Nolde
  • Paul Klee
  • Mihail Saulescu
  • Ernst Ludwig

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Sania" de Ion Druţă

DESCARCA PDF SANIA Cînd într-o bună vreme nucul din faţa casei s-a uscat, moș Mihail și-a scos cîrja din tindă, și-a dat pălăria pe ochi și a început a se plimba în jurul lui de-ţi părea că-i numără crengile. I-a măsurat tulpina și din ochi, și cu șchioapa, a încercat de nu dă drumul la coajă și tocmai spre chindii, cînd ciubotele au început să i scapară cam grele, a pus cîrja la locul ei și a așezat pălăria omeneș­te. Pe urmă și-a zis în gîndul lui: — Am să fac o sanie. Sanie... Mare lucru-i o sanie. Așterni într-însa un covo­raș să n-o prindă răceala, arăţi cailor că n-ai uitat biciul acasă și te duci, că abia mai dovedește soarele să se ţină pe urma ta. Și abia atunci uiţi să-ţi numeri anii, și-ţi vezi iar prietenul pe care au început să ţi-1 fure drumu­rile, și pe pîrtia făcută de tine mulţi drumeţi își găsesc calea, și satul, și casa. O sanie — atîta îi trebuie omului și iar e om. Numai să-i faci o sanie pe care au visat-o toţi lemnarii de pe lume cîţi au fost, o sani

Enigma Otiliei Rezumat Detaliat (pe capitole)

+ La începutul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei îşi face apariţia acasă împreună cu Stănică, concubinul ei, cu care are un copil. Simion nu-şi recunoaste fiica şi refuză să-i dea o casă de locuit şi zestrea sa. + + Stănică, prin minciuni şi scrisori adresate domnului Pascalopol cum că se împuşcă, reuşeşte să strângă ceva bani de la toţi şi să-l înduplece pe Simion cu motivarea că mai are câteva luni de trăit,să-i dea zestrea Olimpiei. + + La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la moşia acestuia,unde tinerii profita de timpul petrecut impreuna,iar după două săptămâni revin acasă. + + Între timp, fiul Olimpiei şi al lui Stănică, Aurel Raţiu, moare, iar tatăl înduioşat îi publică în ziar decesul amintind toate rudele, în speranţa de a obţine cât mai mult sprijin financiar. + + Stănică este interesat de averea lui mo

Elementele subiectului .

1. Expoziţiunea (expoziţia) - reprezintă punctul iniţial al acţiunii , momentul în care cititorul află "cine , unde , când " va participa la acţiunea lucrării . În dependenţă de volumul textului variază şi volumul expoziţiunii . Expoziţiunea reprezintă primul element al subiectului , dar nu întotdeauna este plasată la începutul textului . 2. Intriga  Reprezintă situaţia ce generează apariţia conflictului literar . 3. Desfăşurarea acţiunii . Reprezintă notarea în ordinea cronologică a tuturor acţiunilor care preced  punctul culminant . Este cea mai voluminoasă parte . 4. Punctul culminant - conflict atinge cota maximă . 5. Deznodământul - rezolvarea conflictului .